Vara
Fluturi buimaci sărută florile de crin
Se-aude freamăt proaspăt de izvoare,
Cerul e azi insuportabil de senin,
Caise inocente dorm la soare.
Sunt Teodora Gabriela Soporan, de profesie călătoare, iar în timpul liber profesoară de Limbă, cultură și civilizație românească în Alcalá de Henares, Madrid, Spania unde locuiesc din 2004.
Fluturi buimaci sărută florile de crin
Se-aude freamăt proaspăt de izvoare,
Cerul e azi insuportabil de senin,
Caise inocente dorm la soare.
Pacea începe în inima mea
Acolo unde înțeleg
Că ești o minune.
Am căzut pe gânduri
Și mi-am fracturat
Câteva idei preconcepute
Pe care le-am moștenit
Nu mai știu de unde,
Nu mai știu de la cine,
Nu mai știu de când.
Sunt iubitoare de cărți, rebelă și poetă. Am publicat recent volumul de poezii Hoinară în care versurile spun o poveste despre frumusețea efemeră, trecerea timpului și dezrădăcinare.
De ce să mai citim poezie în secolul XXI? Suntem înconjurați de mașini și aparate care au preluat o parte din munca noastră. Suntem obișnuiți să obținem orice informație în câteva secunde. Nu mai avem răbdare cu ceilalți, nu mai avem răbdare să așteptăm. Suntem pragmatici, scriem mesajele concise și la obiect. De ce am mai visa când putem obține aproape orice cu câteva click-uri pe telefon?
Poate tocmai acum avem nevoie să ne oprim, să ne reamintim ce ne face să fim oameni: creativitatea, posibilitatea de a visa, jocul, empatia, umanitatea. Poezia și arta în general ne ajută să explorăm viața, să înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru și să ne cunoaștem mai bine. Poezia ne provoacă să ne punem întrebări, ne creionează un drum spre frumusețe sau speranță și ne conduce, oricât de departe ne-am afla, spre casă.
Fă-ți timp să citești, fă-ți timp să călătorești, fă-ți timp să fii un pic mai bun ca ieri!